Producţia de pepeni de anul acesta de la Gottlob e suficientă pentru ca fiecare român să mănânce cel puţin o felie. Până la înregistrarea la OSIM, pe fiecare fruct scrie \"Original, Calitate 100%\".
Celebra lubeniţă bănăţeană de Gottlob este însăşi esenţa Uniunii Europene: nimic în ea nu e 100% românesc. Privită din perspectiva seminţelor, aceasta e mai degrabă olandeză sau grecească. La care se adaugă tehnologia ungurească de creştere a pepenilor, cu tunele protectoare şi irigaţie prin picurare.
Patrioţii locali afirmă însă o realitate: solul special de la Gottlob face toţi banii, respectiv doar din pământul locului îşi trage fructul dulceaţa miezului roşu zemos.
Exemplarele pot ajunge la 20 kg
Localitatea este a doua din ţară ca notorietate în cultura pepenilor, după Dăbuleni. În timp ce sătenii îşi doresc un brand înregistrat la OSIM, plantează seminţe de pepeni din ale ţări, pentru că soiurile locale au dispărut după Revoluţie. Până în anii 90, la Gottlob se produceau pepeni verzi 100% româneşti, cel mai renumit soi fiind "Lovrin 504" – un hibrid realizat la Staţiunea de Cercetare Agricolă omonimă.
Acum lubeniţele de la Gottlob poartă nume internaţionale, mai sonore: "Top Gun", (soiul cel mai des plantat), "Sorento" sau "Zengo". Primele două sunt olandeze, al treilea maghiar.
Faţă de lubeniţa de Gottlob de altădată, cu coaja subţire de un verde închis, brumat, cea cultivată în prezent arată diferit: este imensă (exemplarele ajung până la 18-20 kg) şi dungată. Sătenii spun că cerinţa pieţei este mai mare acum pentru pepenii tărcaţi, deşi îşi amintesc că soiul neaoş era parcă mai dulce.
Pământul e tot secretul
În Gottlob s-au produs anul acesta 20.000 de tone de pepeni verzi. Cam cât să dea câte o felie fiecărui român, spune primarul. Producţia a fost bună – în jur de 50 de
