Anxietatea oamenilor a crescut din cauza estimării sfârşitului lumii în calendarul Maya: 21 decembrie 2012. Uitaţi însă de ameninţările din partea omului - catalizatorul pentru apocalipsă va veni din spaţiu, avertizează astronomul Chris Impey, în ziarul britanic The Independent, monitorizat de Agerpres.

Ce fel de catastrofă va duce la sfârşitul lumii? Unii astronomi lansează ipoteza unui impact cauzat de stânci rătăcitoare din Centura de Asteroizi, care călătoresc pe orbite eliptice mari, în norul unei comete. În fiecare secol un meteorit de 10 metri cade pe Pământ cu forţa unui dispozitiv nuclear de mici dimensiuni. Tunguska a fost ultimul loc, în 1908, şi a fost un pur noroc că acest meteorit a aterizat într-o zonă nelocuită din Siberia.

Aproximativ la fiecare 100.000 de ani, un 'proiectil cosmic' dezlănţuie o putere egală cu arsenale nucleare din lume. Rezultatul este devastarea pe o suprafaţă de mărimea Angliei, valuri de maree în întreaga lume (dacă impactul este în ocean) şi praf în atmosferă suficient pentru a obtura Soarele şi a distruge vegetaţia. Trilioane de tone de rocă răcită vaporizată provoacă o răcire drastică şi distrugerea lanţului alimentar bazat pe fotosinteză. Există dovezi puternice că acest lucru s-a întâmplat în urmă cu 65 milioane ani în urmă.

100 milioane ani sună ca un tampon de siguranţă, dar următorul impact s-ar putea întâmpla în orice moment. Totuşi, acest pericol poate fi scos de pe lista de îngrijorări - astronomii acoperă domeniul. O reţea de telescoape terestre scanează cerul pentru a găsi bucăţi de meteoriţi mai mari de câteva sute de metri. O strategie mai inteligentă constă în a trimite o navă spaţială alături de o astfel de bucată şi a o 'remorca' pe o traiectorie uşor diferită.

Când stele masive îşi epuizează combustibilul nuclear, rezultatul este o explozie titanică numită o supernova. Steaua muribundă