Nu există panacee pentru blocajele creative. Fiecare scriitor le combate printr-o „medicaţie“ personalizată. Poeţii Iulian Tănase şi Emil Brumaru, dramaturgul Mimi Brănescu şi romancierii Gabriela Adameşteanu, Ana Maria Sandu şi Filip Florian vorbesc despre modalităţile prin care eludează crizele de inspiraţie.
Unii nici nu cred în ele, considerând că sunt doar mituri care parazitează imaginea despre scris. „Ca-n orice altă activitate, şi când scrii ai zile bune şi zile proaste“, consideră Ana Maria Sandu, autoarea romanului „Fata din casa vagon“, apărut la Editura Polirom.
Aceasta crede că inspiraţia nu ţine nici de vremea de afară, nici de ce ai mâncat de dimineaţă. „Pur şi simplu, uneori nu merge. Motoraşul nu se urneşte nici cu a doua cafea“. Ana Maria Sandu şi-a dezvoltat un sistem care o scoate din impas: dacă nu reuşeşte să scrie nimic după oră, mai bine încearcă să facă altceva. „Înseamnă că nu e ziua potrivită. Dacă m-aş încăpăţâna să stau în faţa computerului o zi întreagă, nu aş reuşi decât să mă angoasez. Deci, în astfel de cazuri, se prescriu plimbări lungi, activităţi domestice, privit pisica…“, spune Ana Maria Sandu. Poetul Iulian Tănase, care a lansat recent volumul „Adora“, la Editura Art, mărturiseşte că a nu avea, la un moment dat, inspiraţie, nu e totuna cu a avea o criză de inspiraţie. „Când nu te simţi inspirat, pur şi simplu nu scrii“, spune Iulian Tănase, care este de părere că dificultăţile pot apărea doar atunci când trebuie să scrii.
„Dacă e să mă refer strict la poezie, nici nu cred că se poate pune problema crizelor de inspiraţie. Nu scrii poezie în virtutea vreunui trebuie exterior (deadline-uri, obligaţii contractuale, înţelegeri, promisiuni etc.), scrii poezie doar pentru că îţi vine să faci asta. Şi nu îţi vine să scrii poezie decât atunci când te simţi inspirat“. El consideră că poeziei i se potriveşte foarte b
