A cerceta singele universitarilor nu e lucru permis. Dar a cerceta "la singe" competenta lor e chiar indicata?... Daca am inteles bine, "Codul lui Isan" a fost votat prin ridicarea dreptei spre tavan, in memorabila zi de 18 decembrie 2008, cu (aproape) unanim entuziasm. Abia mai tirziu, dupa Sarbatori, cind lumea s-a dezmeticit si luminat, au aparut cirtitorii. Nu mi se pare deloc firesc. Din doua, una, vorba lui Caragiale-Tatal: ori domnii senatori de la "Cuza" nu au stiut ce voteaza, lucru care se explica numai prin inefabila nastere a lui Iisus Christos, ce urma sa se intimple curind, ori au stiut, dar nu au avut imensul curaj de a-si exprima in deplina sinceritate retinerile, spre a nu fi acuzati drept deviationisti ori chiar disidenti. Eu unul resping cu indignare aceasta dilema rusinoasa. Senatorul e, in principiu, o persona matura, responsabila si, tot in principiu, un model de cutezanta ideatica. Nu-mi inchipui ca un document, care ar putea avea consecinte draconice in viata academica, nu a fost studiat in amanunt. Si nu-mi inchipui ca un domn senator, la o adica, nu ar avea bravura (in fond, banala) de a spune Rectorului Vasile Isan verde in fata ceea ce gindeste si simte in strafunduri. Senatorul, dupa mintea mea, nu e o dama cu doua fete... Fapt este ca asa-numitul "Cod al lui Isan" a fost votat si legiuit, fagaduind a deveni, macar in spatiul generos al unui "forum" de gazeta, o scriere mai discutata decit "Codul lui Da Vinci" si mai temuta decit fiorosul "Cod al lui Hammurabi". Ce-i drept, regele Hammurabi al "amoritilor" decreta in numele zeului samas - si tocmai de aceea era infailibil -, pe cind Senatul de la "Cuza" a decretat in numele dreptei socotinte si al bunului simt. Fost-a oare suficient? Vom vedea. Mai intii, o observatie elementara: ca si legea "fidelitatii", edictata de predecesorul domnului Isan, europarlamentarul Dumitru Oprea, "codul" e