» Pentru oamenii cumpatati, descoperitul de cont – overdraftul, cum il numesc bancherii – poate fi ca o parasuta de siguranta in situatii de urgenta. Pentru cei fara disciplina cheltuielilor insa poate deveni o adevarata pacoste. Mai ales in vremuri grele...
Overdraftul ar trebui sa fie un credit de avarie, cu utilizare pe termen scurt, activat doar in momentul in care clientul face o cheltuiala mai mare decat suma din contul curent. A aparut mai intai ca un gest ocazional de curtoazie pe care bancile il faceau pentru anumiti clienti ce depaseau cu platile, din cand in cand, sumele din contul curent. Lucrurile s-au schimbat o data cu extinderea folosirii cardurilor: utilizarea descoperitului de cont e acum favorizata de plata la comercianti – unde nu poti vedea cati bani mai ai in contul curent – ori la bancomat, atunci cand retragi numerar.
In ultimii ani – arata un studiu facut de o asociatie americana independenta –, overdraftul a devenit o oferta-standard legata de contul curent, sumele acordate au crescut, iar taxele incasate de banci din folosirea acestui tip de imprumut sunt de-a dreptul uluitoare. O cercetare a Centrului pentru Creditare Responsabila (CCR) arata ca in 2007 bancile americane incasau 17,5 miliarde dolari din taxele pe overdraft. Cu doi ani in urma, incasarile erau de 10,3 miliarde, deci cresterea este intr-adevar dramatica.
Un alt studiu CCR, din 2006, arata ca marea majoritate a banilor vin de la oameni care se imprumuta cronic, cu bugetele personale aflate la limita dezechilibrului.
Pe pietele bancare mature folosirea overdraftului e destul de diferita fata de Romania. Clientul poate atasa din start acest instrument la contul curent, dar folosirea lui este limitata la sume relativ mici – in SUA, de exemplu, e vorba de zeci, poate cateva sute de dolari – returnate in maximum o saptamana. Asta, pentru ca ac