Daca e sa fim drepti, Ceausescu nici nu avea nevoie sa omoare oameni ca sa poata domni absolut, pentru ca mostenise un sistem din care disparuse orice opozitie. Frica intrase adanc in sufletele oamenilor, partide politice nu mai existau, Securitatea era atotputernica, asa incat Ceausescu primise o societate comunista la cheie. Zilele trecute, la Universitatea „Petre Andrei", Lavinia Betea - celebra interogatoare de fosti ai nomenclaturii comuniste - si-a lansat primul volum, dintr-o serie de trei care au ca tema viata lui Nicolae Ceausescu. Acest prim volum se numeste Ucenicul Partidului, al doilea se va numi Fiul poporului, iar al treilea Tiranul. Imediat dupa, venerabilul istoric Dinu C. Giurescu a obiectat ca ultimul are un titlu nepotrivit, iar autoarea - si colaboratorii ei - ar face bine sa se mai gandeasca. Obiectia isi are oroginea tocmai in diferenta pe care am subliniat-o in prima parte a acestui text intre Dictator si Tiran; adica, vrea sa zica istoricul, Ceausescu a fost un Dictator, dar nu un Tiran, pentru ca nu a omorat oameni. Observatia merita toata atentia, iar indepartarea, in timp, de epoca lui Ceausescu ofera istoricilor posibilitatea de a privi mai obiectiv, mai sine ira et studio aceasta epoca si pe protagonistul ei. Daca e sa fim drepti, Ceausescu nici nu avea nevoie sa omoare oameni ca sa poata domni absolut, pentru ca mostenise un sistem din care disparuse orice opozitie. Frica intrase adanc in sufletele oamenilor, partide politice nu mai existau, Securitatea era atotputernica etc.,etc - asa incat Ceausescu primise o societate comunista la cheie. Dar poate ca nici sufletul lui de taran nu-i dadea voie sa omoare pe cineva. Cine stie? Se spune, totusi, ca in decembrie 89 ar fi dat ordin sa se traga in oameni. Ramane in seama istoriei sa clarifice si acest lucru. Asadar, Dictator si Tiran au sensuri diferite, dar echivalenta intre Tiran, Despot