Cum este firesc, dupa o vedere generala a localitatii aflate in mare restriste, ne-am prezentat primarului, pe numele d-sale Stoica Neagu, care se afla in strada, inconjurat de consateni necajiti, de militari, jandarmi si politisti si asaltat de o multime de apeluri telefonice. Ne-a spus pe scurt: "N-am nici un curaj sa dau namolul de pe peretii propriei mele case. Nu stiu ce voi face peste trei zile. Sunt 200 de familii afectate si toate trag de primarie. Maine vor sosi materialele de constructie. Au fost pe aici presedintele si primul ministru si au promis ca ajutoare de la stat cate 8 milioane de familie sinistrata. Deocamdata, unii nu au unde locui, fiindca nu ne ajung corturile. Ziua, mai cotrobaie prin case, mai scot cate ceva la uscat. E jale. Numai imbracaminte nu ne mai trebuie. Am trimis inapoi niste haine care au sosit mucegaite. Productia agricola si toate viile s-au dus. Poate doar pe grinduri sa se mai faca ceva". "Dormim la marginea satului" Printre cele mai lovite case este si aceea a sotilor Vasile si Stefana Necula, trecuti de 60 de ani, dar aratand si mai varstnici dupa o munca de o viata si dupa recentul potop. "Am avut 9 camere si acum nu avem unde dormi", spune batrana. "Dormim la marginea satului, pe pamantul romanesc", adauga batranul. Ce vor face de acum incolo? "Nu vom pleca din gospodaria noastra. Vom muri acolo." Insista amandoi sa ne arate unde dorm de cand apa a navalit in sat. Dorm pe o folie de plastic, la umbra unor pomi, alaturi de doua vaci si de o vitica. Doctorul veterinar i-a sfatuit sa le taie, fiindca nu au ce sa le mai dea de mancare. Pacat de asa frumuseti de vite! Amandoi batranii plang indelung: "N-am avut timp sa ne luam ajutoare. Am mancat cateva conserve. O vom duce cum o vrea Dumnezeu. Vom darama casa si vom face alta, mai mica". N-a fost chiar totul de la Dumnezeu Cei mai multi nanesteni spun ca inundatiile au fo