Este L’origine du monde o lucrare metaforică sau metafizică, aşa cum sugerează titlul? Ori, din contra, una pornografică, îndrăzneaţă până la trivial, destinată uzului privat?
Din 1995 încoace, vizitatorii Muzeului Orsay - bastionul impresioniştilor francezi - pot admira, între numeroasele opere expuse, un tablou al lui Gustave Courbet, al cărui titlu, L’origine du monde („Originea lumii“), pare în total contrast cu motivul reprezentat - un nud feminin amputat la extremităţi (cap şi picioare), exhibând cu ostentaţie, „fără perdea“, întreg dispozitivul genital, anturat doar de o pilozitate abundentă. Anterior norocoasei achiziţii publice, ultimul proprietar (nimeni altul decât filosoful şi psihanalistul Jacques Lacan) îl numise Terre de l’érotisme, sugerând astfel posibilitatea unui larg câmp de receptare.
Scandalul iscat de lucrare a fost pe măsura ineditei „mănuşi“ aruncate în ochii privitorilor. Realism excesiv, naturalism frivol - au spus unii; sfidare şi neruşinare - au clamat alţii. Mulţimea interpreţilor specializaţi în rafinate decodări semantice - fie cauţionanţi şi îngăduitori cu autorul, fie virulenţi şi acuzatori - a sporit de îndată notorietatea micului tablou. Raliaţi lui Courbet, hermeneuţii „binevoitori“ au mizat pe supoziţia, deseori confirmată prin asedii analitice istovitoare, cum că în operele marilor artişti evidenţele sunt înşelătoare. Ar fi fost imposibil ca semnificaţia tabloului să rămână la nivelul frust şi licenţios al reprezentării. Sensul trebuie să fi fost alterat cu premeditare şi oferit drept nadă exegetică lectorilor subtili sau inteligenţi.
Este L’origine du monde o lucrare metaforică sau metafizică, aşa cum sugerează titlul? Ori, din contra, una pornografică, îndrăzneaţă până la trivial, destinată uzului privat? Ce s-ar fi putut citi „dincolo“ de aparenţele etalate de însuşi autorul? Un protest
