Blogul Mihaelei Ursa este cind o insula exotica, daca te uiti cu ochiul drept, cind un plai autohton, daca privesti cu ochiul sting. Evident, cind deschizi larg ambii ochi, cele doua imagini se suprapun si, din superpozitionarea lor, iese imaginea unei lumi hibride, dar una a carei metisare a devenit fireasca si nu mai este resimtita ca atipica sau straina. Spre exemplu, insula cu Amoriuri este una dintre cele mai ispititoare si lascive. Gasim aici o microcolectie de amintiri personale (desi cel mai personal etaj este cel din De la pruncii mei citire), mai mult sau mai putin culturale, dar si de reflectii asupra perceptiilor masculine si feminine ale erosului, incepind cu Arta amorului a lui Ovidiu. Un soi de manual erotic, asadar.
Muiereshti este o alta colectie insulara cu capacitate de atractie, dovada fiind si comentariile, in sfirsit multe si spumoase! Aceasta colectie are insa un gram in plus de autohtonism identitar: „Cu citeva exceptii, jurnalele si chiar scriitura feminina se invirt obsesiv in jurul istoriei personale, mici, alternative, in care evenimentul istoric ori e obnubilat de drama propriei existente, ori introiectat tot ca un eveniment subiectiv. Cred ca lectura depreciativa a acestei stari de fapt, ca ancorare in imanent, in narcisism ori intr-un individualism sentimental, in umoare, emotie si determinanti personali e cel putin gresita, daca nu rauvoitoare ori tarata ideologic“.
Din acest punct de vedere, si blogul Mihaelei Ursa poate fi considerat o scriitura feminina asumata in sirul lung al prejudecatilor identitatii de gen. Postarile si comentariile de la Eu, narcisista sau de la rubrica de moravuri spiritualiste cu numele Pacate si fericiri, dar si de la Zilnice ar putea umple cu succes paginile unor carti, daca acestea ar putea fi interactive. Jocurile de roluri, mastile si valurile, devoalarile, toate acestea capat