Acum, după ce liberalii l-au plasat pe Bogdan Olteanu la Banca Naţională ca să se joace de-a cursul valutar, e de bonton ca liderii PNL să-şi exerseze retorica înjurându-l pe fostul lor coleg de partid.
Cel care dat semnalul a fost senseiul Patriciu. „Labil psihic, excesiv de ambiţios, lipsit de loialitate, de o inteligenţă mediocră, dar şiret şi lipsit de moralitate”, este caracterizarea pe care liderul spiritual i-a făcut-o lui Olteanu.
Odată stabilită linia ideologică, asupra viceguvernatorului BNR s-a năpustit şi Crin Antonescu - exact cel care răspunde politic pentru situaţia din Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale. Pentru că Olteanu a fost oficial propus de grupurile parlamentare ale PNL şi nu a candidat ca independent.
„Îmi asum”, a declarat ieri, pompos, Crin Antonescu, după care, eliberat sufleteşte, i-a mai dat o copită lui Băsescu. Puţine cuvinte mă enervează atât de tare ca atunci când aud expresia: „Îmi asum!”. Şi ce dacă? Sunt aceste cuvinte urmate de o autoflagelare? De o demisie? Nu.
Crin Antonescu îşi „asumă” cerându-ne votul pentru a ajunge preşedintele României. Iar după ce s-a debarasat de fostul său partener, preşedintele PNL şi-a întors faţa, smerit, către conducerea Bisericii Ortodoxe, în speranţa că asta îl va ajuta să ajungă în turul doi al prezidenţialelor.
Nu i-a fost de-ajuns acestui puişor pripăşit la aripa lui Patriciu că primul personaj pe care vrea să-l invite la Cotroceni, după ce ajunge preşedinte, este Preafericitul Daniel. Acum, el vrea şi un parteneriat cu patriarhul, pentru „regenerarea morală a României”.
Ce nu prea văd eu este componenta liberală a lui Antonescu. Să minţi, să-ţi înjuri prietenii şi să pupi poala popii - asta pot face şi Băsescu, şi Geoană, şi Oprescu, aşa că nu e nevoie ca, în acest scop, să te dai drept urmaşul Brătienilor
