Cum ar fi dac-am trăi în secolul al XIX-lea și am putea călători în timp ca acum de la Paris la Londra? Sau dacă am trăi pe viu o invazie a unor marțieni dotați cu mașinării complicate?

Pe 25 și 26 septembrie, scriitorul spaniol Félix Palma vine la București – la Librăria Cărturești și la sediul Instituto Cervantes din bulevardul Regina Elisabeta 38 – pentru a se întîlni cu cititorii români ai celor două romane ale sale, cu tramă fantastică, apărute deja sau în curs de apariție la noi: Harta timpului și Harta cerului (ambele la Editura Trei, în traducerea Anei-Maria Tamaș). În avanpremiera acestui eveniment, Félix Palma vorbește în acest interviu despre cărțile sale, cititorii lor și o îndelungată fascinație pentru părintele fantasticului, H.G. Wells. Spania are o mare tradiție de proză istorică, dar nu și de proză fantastică – un gen mai degrabă anglo-saxon. Cum percepe publicul spaniol astfel de romane „scrise direct în spaniolă“?

E adevărat că atît Harta timpului, cît și continuarea ei au aerul unor romane anglo-saxone. De fapt, cînd scriam prima parte, principala mea preocupare era cum va primi cititorul spaniol un roman atît de diferit de cele pe care le scriu de regulă autorii spanioli. Mă temeam că, fiind vorba de ceva diferit, îi vor întoarce spatele, dar aveam și încrederea că, tocmai de aceea, pentru că se desprindea de limbajele obișnuite, pentru că propunea o poveste diferită, va fi bine primit. În final, asta s-a și întîmplat, iar Trilogia Victoriană m-a făcut cunoscut marelui public, și în țara mea, și dincolo de granițe, ceea ce a depășit modestele mele așteptări. De unde vine „J“-ul din numele cu care semnați și de ce doar inițiala? Corespunde celui de-al doilea prenume al meu: Jesús. Chestia e că nimeni nu mă strigă așa aproape niciodată. Cînd mi-am publicat prima povestire, la 20 de ani, a trebuit să-mi aleg un „nume de luptă“, nume