Punga de cartofi a aterizat cu zgomot pe cîntarul din faţa mea. Eram într-unul din acele supermarketuri unde-ţi cîntăreşti singur legumele şi fructele şi îţi lipeşti eticheta cu preţul. Un fel de IKEA alimentar. Prima fiind într-un rînd de vreo trei persoane, mă pregăteam să văd cît trag ardeii pe care voiam să-i tîrguiesc. M-am întors să văd de unde picaseră cartofii străini. Îi zvîrlise un bătrîn aflat la o oareşce distanţă. Trebuie că-i rotise deasupra capului cu braţul slăbănog pe care flutura mîneca paltonului. I-am apreciat precizia şi vigoarea. Mi-a îndesat un cot ascuţit în coaste, şi-a cîntărit cartofii şi a plecat bombănind, tot el. Avea o gură ca un buzunar cusut – cusăturile ridurilor verticale pe buza de sus tremurau mărunt ca vibraţia fină a unor fire de telegraf bătute de vînt – şi nişte ochi ca două fante izvorîtoare de acreală.

DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă Timp S-a întîmplat în cîteva rînduri să fac cumpărăturile prin supermarketurile din centru. Am remarcat imediat armata de persoane în vîrstă care mişună pe acolo. M-am simţit realmente ca intrată într-o buclă de timp, una în care toţi pămîntenii erau deja bătrîni, ultima generaţie supravieţuitoare după cine ştie ce cataclism natural hollywoodian. M-am uitat la propriile mîini pe care le aşteptam din clipă în clipă să se transforme în nişte rădăcini noduroase cu unghii întoarse şi îngălbenite.

Domnii şi doamnele în vîrstă roiau peste tot; intrau şi ieşeau din magazin, erau la coadă, la mezeluri, la legume, la cosmetice, la măturile cu coadă lungă şi făraş. În mulţi am remarcat agresivitatea seniorului aruncător de cartofi. Uneori evidentă, alteori strunită. Le-am citit în ochi o oarecare neîncredere, o oarecare teamă învechită, dar prezentă, ba chiar o oarecare nerăbdare în a-şi alege ceea ce părea a fi un pui mai galben, o leg