Precum salata rotundă şi moale, muştarul galben şi carnea de vită conservată, năsturelul este nefericita victimă a ipotezei, acum contestată, că ceea ce este străin este mult mai bun.

În trecut, frunzele, aduse în coşuri de răchită de la fermele din sudul Marii Britanii reprezentau micul dejun al claselor muncitoare, preparate fie în sandvişuri sau, în cazul celor foarte săraci, consumate fără niciun fel de preparare anterioară.

Felicity Cloakes, de la „The Guardian“, oferă secretele unei reţete prin care poţi găti cea mai bună supă cremă de năsturel.

Năsturelul

Deşi pot avea un gust robust, frunzele de năsturel sunt surprinzător de delicate, iar gătitul lor îndelungat, mai mult de 30 de minute, poate să le fure aroma.

Bucătarul englez Raymond Blanc, blogger pentru BBC, consideră că patru minute sunt suficiente, iar Denis Cotter, blogger pentru „The Guardian“, scrie în cartea lui, „Usturoi sălbatic, agrişe şi eu“, că năsturelul trebuie opărit separat, apoi cufundat sub jet de apă rece, înainte de a fi adăugat la supă. Blanc adaugă cuburi de gheaţă în tigaie din acelaşi motiv. Astfel, răcirea rapidă ajută năsturelul să-şi păstreze aroma şi culorile vibrante.

Baza supei

Cartofii sunt un ingredient popular în multe supe, acţionează ca un agent de îngroşare, dar Blanc îl evită. Însă cartofii au un gust surprinzător de bun şi apar ca o contradicţie cu caracterul proaspăt, verde al năsturelului.

De asemenea, şi făină poate fi utilizată, în conformitate cu învăţăturile cărţii de bucate „Larousse Gastronomique“, în care toate supele cremă conţin făină. Aroma de făină este mult mai subtilă decât cea a cartofului şi oferă supei o textură la fel de satisfăcătoare.

Ceapa

Aproape toată lumea îşi începe supa prăjind ceapa în unt, însă, alţi bucătari de renume folosesc praz. Cele două ingrediente, prazul şi cartoful