Desenul fantasmatic a devenit un fapt cotidian pentru Dragoș Pătrașcu. Și-a autografiat biografia. De peste un deceniu și jumătate, profesorul universitar ieșean (n. 1954) a prospectat ductul grafic într-o mixtură instabil-obsedantă în seria amplă a Notelor despre linie. Eleganța extrem orientală alături de turbulența prolifică pot alimenta demonia desenului ca stare secundă de configurare vizuală. Dragoș Pătrașcu poate umple tulburător spații „cali“-grafiind, în plan sau în volum, curgerea unui traseu de energie prin linie. A obținut o acuitate de ac hipodermic și o ușurătate de borangic care poate răsuci linear orice fel de anatomie – de la pletoricele nuduri feminine, la atelaje mecanoide, hibridizări zoologice sau aglomerări spațiale piranesiene. Numele lui înseamnă, de trei decenii, în unghiul nord-estic al hărții țării, o temeinică dezvoltare a carierei artistice. A acumulat cu tenacitate, devenită plăcere, toate tertipurile graficii și gravurii. A obținut o subtilă grifă personală și un repertoriu imaginar, bun colonizator de noi realități, cum ar fi proiectul de desen-instalație inspirat de signalectica pariziană. Căci artistul s-a raportat, cît i-a fost cu putință, la mediile artistice internaționale. În același timp, a respectat și a cultivat aproape filial nume sigure ale graficii românești contemporane, începînd cu Chirnoagă, Alexi, Erceanu, Mircia Dumitrescu. Trebuie menționată performanța parietal-monumentală a lui Dragoș Pătrașcu dintr-un spațiu de agrement al Iașiului, Clubul Motor, cu două foarte elaborate asamblaje obiectuale (în 2001 și 2007). Pasiunea bricolării de obiecte rare, vetuste – angrenaje industriale vechi, instrumente muzicale casate, mai cu seamă alămuri – se sprijină la el pe o acuitate de tăietură și o decizie compozițională care par meșteșug initiațic meraviglioso. Selecția expozițională pregătită pentru sediul ICR București,