Oricâtă imaginaţie ai avea, e greu, dacă nu imposibil, să găseşti alt mod de terfelire a propriei ţări, a propriului popor, decât cel practicat luni seara, capacitat parcă de o ură viscerală, de către Traian Băsescu. În doar treisferturi de oră, a revărsat asupra României o vidanjă plină de dejecţii resentimentare. Ce am aflat? Că ţara e într-o situaţie extrem de dificilă în raporturile cu UE şi NATO, ca urmare a suspendării lui, care e şi cauza amânării intrării în Schengen. Că este pusă sub semnul întrebării ca stat de drept, vorbitorul omiţândd că până şi CCR-ul său a afirmat că demersurile de astă vară au fost constituţionale. Că patru miniştri trebuie demişi imediat, doar pentru că ANI, instituţie beteagă, dar pe care o vede ca pe o a doua Curte Supremă, aşa crede, fără ca justiţia să se pronunţe. Că raportul MCV va fi dezastruos. Că actuala Putere atacă structurile vitale ale statului, care, fireşte, sunt cele supuse şi dragi lui: CCR, CSM, Parchetul General şi DNA, serviciile secrete. Că România e suspectată că nu poate organiza alegeri libere, ca urmare - placă tocită şi falsă - a uriaşelor fraude de la referendum. Că va desemna un premier potrivit propriei sale evaluări a interesului naţional, refuzând să spună simplu că procedura va fi cea clar constituţională, iar opţiunea va fi determinată de voinţa poporului exprimată la alegeri. Şi câte şi mai câte.
În toată această hazna nu se află, desigur, nimic din ceea ce constituie pasivul fostei guvernări, moşită de el însuşi, cu miniştri şi clienţi hrăpăreţi, cu acte pe care însăşi Comisia Europeană, oripilată de abuzurile şi fraudele din 2009-2011, le taxează acum drept hoţie şi incompetenţă, blocându-ne fondurile.. Culmea ipocriziei şi cinismului o atinge când rosteşte un adevăr - "Votul e fundamentul democraţiei" - fără a roşi la ideea că el este cel care, în iulie, s-a dat de ceasul morţii spre a îndep