PESTE TIMP • JURNALUL UNUI DRUM ÎN AUSTRIA CU BĂIATUL MEU
Nota autorului: Am marcat cu paranteze drepte paragrafele ce mi-au fost cenzurate la apariţia cărţii. Am început deci azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gânduri
PESTE TIMP • JURNALUL UNUI DRUM ÎN AUSTRIA CU BĂIATUL MEU
Nota autorului: Am marcat cu paranteze drepte paragrafele ce mi-au fost cenzurate la apariţia cărţii. Am început deci azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gânduri
15 ianuarie 1979 (n.r. – continuare)
Nici o problemă, e treaba statelor să rezolve între ele aceste absurdităţi şi reglementări. Dar oricum, pentru mine, cetăţean român liber, dezvăţat de a vedea în ţara mea vreun loc rezervat armatelor de ocupaţie străine, ştrandul sau ce-o fi, unde se scaldă vara americanii e o bucată dizgraţioasă de non-libertate. Se pot găsi multe raţiuni care să explice prezenţa acestui ştrand, altfel destul de simpatic amenajat, aici, la această margine de Germanie. Dar raţiunea fundamentală potrivit căreia fiecare trebuie să stea la el acasă nu poate fi eludată. Fără o privire mereu candidă asupra libertăţilor lumii murim. Ne compromitem. Îngheţăm.
Ştiu de multă vreme că, potrivit rezultatelor ultimului război mondial, în mijlocul Europei staţionează armate ale învingătorilor. Dar nu încetez a fi mirat că în plin final de veac XX mai pot exista trupe de ocupaţie.
Încât simpaticul autobuz care aduce pe vreme de caniculă soldaţii americani să se scalde în apele lacului nu-mi micşorează cu nimic impresia de sordid, de mizerabil pe care ne-o lasă această bucată de Europă din care au pornit sângeroasele războaie mondiale de până azi şi care azi stă sub stigmatul amintirii neînduplecate.
Nu sunt comentatorul sportiv al rezultatului războaielor. Nu vreau să mă implic în discuţia şi aşa inutilă a necesităţii sau non-