Banuindu-si pierderea definitiva a partidei intr-o provincie romaneasca ce stie el prea bine ca nu-i apartine, ahmadinejadul Chisinaului de azi confectioneaza un scenariu ce face ochios pandant cu al antecesorului sau, cel de sumbra amintire, Valev: inventatorul federalizarii rusesti din care, vai, cu demnitate, ar fi trebuit sa faca parte si Romania. Se poarta, tot mai la moda, contestarea alegerilor. Cam peste tot. Si in spatii in care democratismul e cu vechi state de serviciu, dar si in altele, de coloratura dictatoriala, aici, intr-un soi de reflex la cele dintii. Daca in state traditional democrate contestarea se consuma in date unanim acceptate, in dictaturi imbraca formele cele mai urite, mai de fiecare data cu varsari de singe, dar si cu efecte nule in finalitate. Moda/nemoda, noutatea e socanta, de vreme ce nu a fost cunoscuta, practicata inca in aceste teritorii oarecum retardate civilizational. De avut in vedere, deocamdata, doua cazuri: unul apropiat de noi - geografic, dar si sentimental -, celalalt nu atit indepartat ca geografie, cit mai ales ca mentalitate. E regretabil, desigur, ca trebuie sa juxtapunem o Basarabie, rapita noua de rusi, existind totusi intr-o Europa ce se civilizeaza continental - chiar daca la marginea ei -, cu un Iran, atit de derapat - chiar si in lumea araba - intr-un absolutism primitiv, cu toate aporturile tehnice moderne de curse din inzestrarea atomica. Marcata de discretionara ingerinta religioasa, care sub nu prea indepartata dinastie Reza incepuse sa cunoasca binefacerile civilizatiei occidentale, se blocheaza acum intr-un fundamentalism furios, dind tonul si altor regimuri de aceeasi natura, uritind, in fond, o lume in care dorim sa traim tot mai frumos. Alungarea regelui in 1979 a insemnat si intepenirea in dictatura. Una nu de tip european, ci colorata oricum dizgratios de turbanul spaimos al ayatollahului. Seful statu