Statistica a confirmat: în august preţurile au scăzut din nou. Pentru a treia lună consecutiv. O premieră.
Unele voci au exclamat: deflaţie! Exagerând, desigur. Pornind de la adevărul că preţurile au scăzut trei luni, una după alta. Aşa este. Numai că o cheie este esenţială: dinamica pe 12 luni. Rata de 4,25 la sută indică o creştere lentă, mult mai lentă, dar nu o scădere a preţurilor.
Tabloul mişcării preţurilor în România, aşa cum arată acum, are o semnificaţie puternică. Fiindcă înainte de 2008, ani de zile, cot la cot cu multe alte ţări europene şi cu America, am importat dezinflaţie din Asia, îndeosebi din China şi din India. Începând din august 2007 însă importăm inflaţie.
Noi, în România, am trecut prin mai multe cicluri ale mişcării preţurilor. Scumpirile din 1991-1993 au determinat o schimbare de direcţie în dinamica inflaţiei. S-a declanşat o spirală periculoasă. Au fost majorate preţurile mai multor produse legate de fluxul ţiţeiului, între care energia electrică, benzina şi motorina. Inflaţia şi-a pierdut calmul. S-au adăugat apoi anticipările inflaţioniste. Psihoza a zgândărit continuu inflaţia şi i-a dat noi impulsuri.
După 1994 însă, pe fondul unor politici monetare inspirate, inflaţia a pierdut continuu din altitudine. După ce, în 1993, bătuse toate recordurile: 300 la sută… Dar rata anuală de 300 la sută, din 1993, încheia un ciclu: trei ani de urcare neîncetată a spiralei preţurilor, într-un joc cu trei cifre. Din '94 a început un alt ciclu. Inflaţia a coborât continuu, fiind exprimată prin două cifre.
Inflaţia îşi continua totuşi cursa, împovărând bugetele de familie şi economia cu preţuri încă prea mari. Ce avea să fie mai departe? Un timp, preţurile s-au mişcat în sus şi în jos. De multe ori, chiar de foarte multe ori au intervenit schimbări radicale de la un an la altul. Sau de la o lună la alta. Pentru că am avut
