Cu multe secole în urmă, slavii au adus tarhonul din Nordul îndepărtat al Asiei pe meleagurile bătrânului continent. În ţările europene, mai întâi francezii şi grecii au adoptat această plantă - medicament, un adevărat tezaur de vitamine şi de minerale.

Datorită conţinutului de uleiuri eterice, frunzele sale foarte aromate, cu gust uşor amărui, asemănător anasonului, se folosesc atât în gastronomie, pentru condimentarea mâncărurilor tradiţionale (ciorbă şi iahnie de fasole, mâncare de spanac, preparate din carne de miel-ciorbă şi drob-, salate de legume cu ou), cât şi în scop curativ.

“Tarhonul are surprinzătoare calităţi terapeutice. Fie că vorbim despre regenerarea ficatului, despre reducerea nivelului colesterolului “rău”, curăţarea vaselor de sânge, oboseala cronică sau despre prevenirea îmbătrânirii premature, pentru toate aceste “afecţiuni ale secolului”, tarhonul este un remediu care şi-a dovedit eficienţa.

Totodată, în cazul unui regim hiposodic (eficient în afecţiuni renale, stomacale, cardiovasculare sau reumatice, tarhonul înlocuieşte de minune sarea).

Dacă medicul fitoterapeut v-a recomandat o cură de detoxifiere, profitaţi de puterea terapeutică a tarhonului, care elimină toxinele din corp. Studii recente au dovedit că aromata plantă are şi calităţi antitumorale, fiind un adjuvant în lupta cu cancerul.

În acest caz, zilnic, se recomandă suc proaspăt extras din tarhor, dar şi câte o ceaşcă cu supă, asezonată cu două linguriţe de tarhon. Terapia aceasta reduce incidenţa cancerului gastric şi intestinal.

Tarhonul se foloseşte proaspăt, uscat sau conservat în oţet, dar nu în cantiăţi mari.

Pentru a-şi păstra aroma şi substanţele nutritive (în special vitaminele B1 şi C) planta se adaugă în mâncare, când aceasta este gata”, ne recomandă Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fi