Orice cititor cu pretenţii se va simţi tras pe sfoară de ambalajul atât de promiţător al cărţii. Scris la 19 ani de o puştoaică fără şcoală, recomandat de Ryu Murakami şi premiat cu cel mai prestigios premiu literar japonez, acest roman submediocru indică o posibilă derivă a literaturii japoneze contemporane. Să o urmărim pe Lui, protagonista romanului, povestind despre iubitul ei, Ama, într-una din primele scene ale cărţii: „Cînd Ama rîde, capătă o expresie încordată şi dezordonată. Poate pentru că, atunci cînd deschide gura, inelul din buza de jos pare să-i cadă.
În sinea mea credeam că punkiştii de genul lui Ama fumează marijuana tot timpul şi duc o viaţă dezlănţuită, plină de party-uri, dar se pare că nu chiar toţi sînt aşa. Ama era întotdeauna amabil şi din cînd în cînd spunea chestii gingaşe, care pur şi simplu nu se potriveau cu înfăţişarea lui.
Ama m-a sărutat atît de lung pe gură, încît aproape mă plictisisem, cu limba de şarpe, mi-a lins de jur-împrejur inelul din limbă. Simţeam o durere ascuţită care făcea să-mi tremure adîncul corpului, dar senzaţia era deja plăcută... «Pot să-mi dau drumul?» Vocea chinuită şi dezlînată a lui Ama plutea în văzduh. Am închis ochii şi am dat încet din cap. Ama a ieşit din mine şi a ejaculat pe genitalele mele.
Of! «Hei, nu ţi-am spus să ejaculezi pe burtă?» «Scuze! Timing-ul nu a fost...», a spus Ama cu regret şi mi-a întins cutia cu şerveţele. Ama ejaculează întotdeauna pe părţile mele genitale. Şi urăsc cînd mi se înăspreşte părul pubian. Aş fi vrut să pot adormi după sex, dar, din cauza lui Ama, trebuia să fac întotdeauna duş. «Dacă nu ştii să ejaculezi pe burtă, n-ai decît să foloseşti prezervativ.» Ama a privit în jos şi s-a scuzat din nou.
M-am şters puţin cu şerveţelul şi m-am ridicat.«Faci duş?» Vocea lui Ama era atît de însingurată, încît picioarele mi s-au op