De când se ştie, băimăreanul şi-a dorit să fie şofer de troleibuz, iar în urmă cu şase ani şi-a îndeplinit visul.

Csaba Bodnar este pasionat de electronică de când se ştie şi îi place troleibuzul, pentru că, spune el, se aseamănă cu „un bord de avion". Mai mult, spune băimăreanul, nu poluează. Cum şi-a dorit dintotdeauna să conducă, a făcut şcoala de şoferi la 17 ani, dar a fost nevoit să aştepte luni bune până să primească permisul. „Atunci mi-am luat permisul pentru categoriile B, C şi E, iar la 21 aveam deja şi A-ul şi D-ul. Luam lecţii de şoferie cu un instructor chiar dacă aveam deja permisul luat, numai că nu mi l-au dat pentru că nu aveam 18 ani împliniţi", continuă Csaba, care a urmat cursurile Liceului de Transport Auto din Baia Sprie.

A încercat mai multe meserii

După ce a absolvit liceul şi-a dorit să se angajeze ca şofer, dar s-a lovit numai de refuzuri pentru că nu avea experienţă, condiţie esenţială pentru a fi angajat. N-a renunţat, iar timp de doi ani a lucrat „la negru", pe un microbuz de persoane cu care ducea băimăreni în Ungaria. „A fost cam fără folos, pentru că nu am făcut nici mulţi bani şi nici nu am putut dovedi că am lucrat, pentru că nu aveam carte de muncă", explică bărbatul. S-a lăsat de drumurile de Ungaria şi timp de o jumătate de an a distribuit ziare. Apoi, a făcut dulgherie şi a fost „om bun la toate", inclusiv paznic la o firmă de confecţii de unde s-a mutat, tot ca agent de pază, la Metro, unde „a rezistat" timp de patru ani.

N-a renunţat la vis

În urmă cu şase ani, visul de a conduce un troleibuz i s-a împlinit. „Am luat examenul cu punctaj maxim în urmă cu şase ani şi de atunci am avut şi bune şi rele", arată Csaba. Peripeţii a trăit o mulţime. În urmă cu trei ani, când au apărut în oraş primele trileibuze din import, băimărenii nu ştiau că trebuie să acţioneze un buton, pentru