La plecare, Italianul filozofeaza: "Cind voi fi batrin, o sa le povestesc nepotilor ca am fost in Romania pe timpul Marii Eruptii Vulcanice, asa cum altii ne povestesc noua despre Marele Razboi sau Marea Criza". Cind talpa cauciucata a Italianului a atins cimentul aeroportului Baneasa, televiziunile romanesti incepusera deja sa verse pe burtiere stiri despre eruptia vulcanului islandez. Italianului nu ii pasa. Era vineri, o zi insorita de-ti venea sa dai cu basca-n zei de frumos ce era, si zborul de la Venetia la Bucuresti nu era decit inceputul unui sejur plin de fericire si de relaxare. Vazindu-se asteptat de amici romani, parea suspect de generos cu laudele. Ii placea aeroportul Baneasa, in ciuda aerului usor brutto, de magazin satesc, pentru ca era aproape de centru. Bucurestiul parea cool. In ciuda unei senzatii stranii si siciitoare, pentru care nu reusea sa gaseasca un termen potrivit, locul era interesant. Cu aglomeratia era obisnuit de la Milano si chiar s-a aventurat sa afirme ca bulevardele deschise si oazele parcurilor fac din capitala Romaniei, in ciuda blocurilor infernale, un loc numai bun de vizitat daca nu te dau banii afara din acasa. Din povestile amicilor mai auzise ca Romania e o tara cu prezzi bassi, in care sint asa de multe taxiuri, incit o tura cu masina galbena e mai ieftina decit mersul pe jos. De la Baneasa pina la hotel opinia a devenit certitudine. Pentru contravaloarea a cinci-sase euro, taxiul l-a purtat pe o distanta atit de lunga, incit si-a zis ca in patria taxiurilor nu merita sa o iei la pas nici pentru o azvirlitura de bat. Vineri seara si simbata toata ziua, distractie, plimbari cu amicii si voie buna. A venit insa duminica, ziua plecarii, asa cum scria pe biletul de avion cumparat de la o companie low-cost. La sosirea in Baneasa, peisajul nu mai era prea haios. Lumea de pe lume, bagaje, aer greu. Noroc ca s-a intilnit cu niste