Moarte pentru moarte! Atât de simplu și de seducător!Înțeleg că dacă nu ne-ar ține în chingi reglementările europene, am reintroduce în legislație pedeapsa supremă și, deodată, multe dintre problemele noastre s-ar rezolva. Frica păzește bostănăria, zice o vorbă din popor.
Abolirea pedepsei cu moartea, valabilă în întreaga Europă, cu notabila excepție a statului Belarus, nu e totuși un moft al unor inși obsedați de corectitudine politică. Este doar unul dintre elementele de bază ale civilizației europene, în ale cărei valori credem - sau, cel puțin, așa ne place să pretindem.
Abolirea pedepsei cu moartea are măcar meritul că permite reparații parțiale, în cazul unor sentințe dovedite ulterior greșite.
Vă mai amintiți cazul Țundrea, bărbatul care a stat pe nedrept 12 ani în închisoare? I s-a pus în cârcă violarea și apoi uciderea unei fetițe. Dacă ar fi să ne luăm după gravii apostoli ai morții, nenorocitul ar fi fost demult împușcat precum un câine. Iată însă că, lăsat în viață, a putut fi scos din pușcărie, atunci când sentința s-a dovedit greșită. Și s-a mai putut bucura de vreo câțiva ani de libertate, până să moară. Fie și pentru asta, abolirea pedepsei cu moartea a meritat. Sau ne hrănim cu ideea că executarea unor nevinovați ar reprezenta simple "pagube colaterale" ale unei legislații altminteri perfecte?
Dreptul la viață aparține omului, fie și a celui mai decăzut dintre oameni. Este primul cerc de apărare în fața crimei de orice fel. Dacă nu-l apărăm, atunci să nu me mirăm că, într-o altă zi, sub imperiul unor alte realități terifiante, acest drept va putea fi restrâns, puțin câte puțin.
Iată un exemplu. Recent, un medic de origine română din Marea Britanie a redeschis o discuție veche privind dreptul la viață al ființelor nou-născute, cu probleme medicale grave. În antichitate, spartanii ucideau pruncii cu deficiențe fiz