Etapa a 10-a a primului eşalon handbalistic feminin românesc a programat sub Tâmpa un meci de tradiţie între două formaţii de cupe europene calificate în optimile „Cupei EHF” sau a „Cupei Cupelor”, Rulmentul Urban Braşov (vicecampioana ţării) şi Oţelul Galaţi, clasată în campionatul precedent pe poziţia a treia. Dacă din echipa de sub Tâmpa au lipsit două verigi de bază, internaţionalele Ionela Gâlcă şi Simona Gogârlă, dar şi talentata Nicoleta Gâscă, de pe banca tehnică a oţelarelor nu a mai făcut parte unul dintre cei mai valoroşi tehnicieni români, Cornel Bădulescu. Înaintea partidei, jocul a stârnit un larg interes, atât prim prisma clasamentului, cât mai ales prin prisma valorii celor două teamuri, care tind ca şi în campionatul următor să ocupe un loc pentru a accede într-o cupă europeană. Dar toate acestea nu s-au mai adeverit pe teren, unde practic a fost o singură echipă, cea a vicecampioanei din Braşov, care nu a făcut un scor de „curtea şcolii” datorită faptului că fetele şi-au mai permis anumite giumbuşlucuri, au ţintit de nouă ori barele porţii şi au mai redus din turaţie atunci când au avut avans consistent.

Ce a plăcut în jocul de ieri din Sala Sporturilor? În primul rând, dezinvoltura cu care au abordat meciul. Contraatacuri tăioase, o apărare mai bună ca în alte dăţi. Un portar în creştere de la un meci la altul (am numit-o pe Ildiko Barbu, pentru că Ionica Munteanu a demonstrat calităţi deosebite de-a lungul prezenţei ei la Braşov). Revenirea în echipă a lui Suni (cum o alintă toată lumea pe Woo Sun Hee), creşterea valorică de la un meci la altul a Cristinei Neagu, intercepţiile paralizante ale lui Carmen Amariei sau ale Alexandrinei Barbosa. A fost un joc plăcut, cu multe goluri, poate totuşi mai puţine decât se aşteptau, un adevărat spectacol care a plăcut puţinilor spectatori prezenţi în tribune din cauza vremii deosebit de rece de afară. C