Sansele lui Vanghelie de a se aseza in fotoliul de primar general par a fi comparabile cu cele de a fi ales presedinte al Academiei Romane, dar el se ambitioneaza cu cerbicie sa candideze, chiar daca este constient ca unicul sau contracandidat din PSD, profesorul doctor Sorin Oprescu, este mai bine plasat in simpatiile bucurestenilor. Paradoxul devine si mai bizar atunci cand pana si partidul sau trece peste fapte atat de evidente si-l desemneaza drept aspirant oficial, tocmai cand parea a avea sanse mai mari ca niciodata de a castiga Capitala.
Sponsorii din umbra si laudatorii sai fatisi il imping din spate cu o forta de nestavilit, care sfarama orice bruma de rezistenta a unor « grei » din fruntea partidului. Nu este, insa, lipsit de interes faptul ca la furtunoasa sedinta la care s-a consfintit oficializarea candidaturii n-au participat nici presedintele de onoare Ion Iliescu, nici proaspatul presedinte al Consiliului National, Adrian Nastase. Despre primul se cunoaste ca nu-i este suporter, iar al doilea a declarat candva ca nu-i prea intelege limba belgiana pe care o vorbeste adesea. Va fi interesant cum se vor exprima in Biroul Permanent.
Se intreaba oare Daniel Marean Vanghelie ce se va intampla cu el dupa ce va fi pierdut din nou cursa electorala pentru primaria generala si va fi ramas si fara scaunul mai micut, dar caldut, de la sectorul 5 (evident, nu poate candida simultan la amandoua) ? Crede cumva ca-si va mentine cu usurinta macar sefia organizatiei de Bucuresti, chiar daca i-a devenit atat de obedienta ?
Organizatia municipala a PSD n-a fost niciodata printre favoritele conducerii nationale a partidului. Nu s-a remarcat prin rezultate notabile, cu exceptia castigarii tuturor primariilor de sector in anul 2000. Dar si acest succes a fost eclipsat pentru ca nu a reusit sa instaleze macar o data un social-democrat la drega
