Dupa unii istorici, procesul secularizarii a demarat inca din veacul XII, cand recuperarea lui Aristotel in teologia scolastica a Occidentului latin a plantat semintele unei "logici" politice de orientare mai putin "spirituala". Oricat de controversata ar fi cronologia fenomenului, cert este ca modernitatea l-a amplificat, oferindu-i o baza doctrinara.
Reunite si active, fortele acestui program antropocentric au schimbat deopotriva fata si fondul vietii sociale din spatiul euro-american. Ele au pregatit patul revolutiilor - al celor rele, din care s-au nascut miscarile totalitare -, dar si al celor bune, care au ocupat sfera stiintei sau a tehnologiei. Printre efectele paradoxal obscurantiste ale secularizarii se numara explozia ezoterismelor ieftine, a ocultismelor de ziar popular, pe scurt: dezvoltarea nestingherita a irationalului. Personal, vad in aceasta "compensatie" negativa o clara dovada a faptului ca, daca nu ne inchinam "Dumnezeului adevarat", atunci nu avem loc de intors decat pe drumul "idolatriei". Poti venera Creatorul sau creatia. Cale de mijloc nu prea exista. Asa se explica prosperitatea de care se bucura mica industrie a superstitiei, pe care "evul mediatic" n-a facut decat sa o extinda.
Pe la inceputul anilor '90, aflandu-ma ca doctorand la Paris, ma minunam citind, in plin Hexagon cartezian, iuresul de anunturi consacrate vrajitoriei africane de toate soiurile. O armata de "marabouts" - vraci si ghicitori imigrati din fostele colonii - isi ofereau generos serviciile. Iar publicul lor, recrutat din masa unor agnostici derutati, le culegea din palma: cu jena, pe sest, dar nu mai putin sistematic. Astrologia a facut casa buna cu puterea politica pe toata durata veacului trecut. Sefii departamentelor de resurse umane din marile companii recurg si azi la misterele grafologiei sau la diferite alte forme divinatorii. E limpede ca paran