Se mai întâmplă minuni chiar şi în vremea noastră. Când, împreună cu Mihail Neamţu, am pornit campania din România pentru eliberarea intelectualului disident chinez Liu Xiabo, iniţiatorul Cartei 2008 (torpilată pe internet de autorităţile comuniste de la Beijing), arestat şi condamnat de aceleaşi autorităţi pentru poziţiile sale consecvent democratice, nu credeam că vom ajunge să trăim această clipă.

Ştiam însă că autorităţile chineze urmăresc atent ce se întâmplă în fiecare ţară în planul campaniei globale pentru eliberarea lui Liu.

Iniţiativa recentă a fondatorilor Cartei 77 (Vaclav Havel, Dana Nemcova şi Vaclav Maly) a accelerat lucrurile. Au urmat presiunile comuniştilor chinezi asupra Norvegiei, jocuri de culise, reacţiile aberante ale unor exilaţi de un radicalism extrem. Şi totuşi, Liu Xiaobo a primit acest premiu.

Este un eveniment comparabil cu momentul în care Andrei Saharov a primit Nobelul pentru pace. Ori, cu acordarea aceluiaşi premiu în 1936, militantului pacifist german Carl von Ossietzky, arestat de Gestapo, deţinut în lagărele de concentrare naziste, mort în 1938. Sper din tot sufletul ca autorităţile chineze vor şti să evite paralela altminteri izbitoare dintre cazul Liu Xiaobo şi cel al lui Ossietzky.

Sentinţa împotriva lui Liu Xiaobo a fost reconfirmată în februarie 2010 de autorităţile judiciare din China comunistă. Lupta pentru anularea ei continuă. La întrebarea dacă aceste semnături servesc la ceva, vom răspunde, fără echivoc, DA. Suntem sătui de pseudo-argumentele celor care susţin că totul este futil şi fără importanţă, că tiranii au, orice am face noi, ultimul cuvânt. Petiţia pe care am inţiat-o (Vladimir Tismaneanu şi Mihail Neamţu) a fost de-acum publicata în „Revista 22”.

Între timp, s-au adăugat multe semnături. La loc de frunte, Ana Blandiana şi Romulus Rusan. Suntem în mod deose