În chip asemănător, pentru cârnăţarii tranziţiei noastre, Gambrinus nu e o clădire legată de I.L. Caragiale, ci un teren care poate fi vândut la un preţ bun.

Recent s-a desfăşurat la Cotroceni o reuniune a Comisiei prezidenţiale pentru Patrimoniul construit, siturile istorice şi naturale din România. O reuniune convocată pentru prezentarea celor douăsprezece măsuri prioritare care ar trebui luate de urgenţă în vederea protejării patrimoniului naţional. La reuniune a participat şi Traian Băsescu. În finalul conclavului, domnia sa a ţinut un discurs despre urgenţa urgenţelor pe care o constituie la ora actuală protejarea patrimoniului cultural al României.

Dacă am avea o presă cât de cât preocupată şi de chestiuni grave pentru interesul naţional, dar mai puţin pitoreşti, mai mult ca sigur, reuniunea de la Cotroceni, dar mai ales discursul lui Traian Băsescu ar fi beneficiat de o atenţie de primplan.

Publicat pe site-ul Preşedinţiei în întregime şi în presă doar la nivel de câteva propoziţii, discursul lui Traian Băsescu atrage agenţia asupra unei probleme care merită sintagma de "problemă de securitate naţională".

În anii care au trecut de la căderea comunismului, patrimoniul nostru cultural a traversat un proces de distrugere sălbatică. Traian Băsescu l-a comparat cu cel de care e acuzat regimul comunist în faza sa stalinistă, când monumente şi personalităţi ale trecutului au fost distruse sub semnul evident al unei politici conştiente de ştergere a memoriei noastre ca popor.

Noi însă vom compara aşa-zisa perioadă a tranziţiei ca fiind pentru patrimoniul cultural autohton asemănătoare celei a pătrunderii barbarilor în Imperiul Roman. Şi asta nu atât pentru că distrugerile la care a fost supus patrimoniul nostru cultural în aceşti ultimi 18 ani ating nivelul de sălbăticie al distrugerilor irep