Un pasager poate solicita operatorului de transport aerian o compensaţie pentru pierderea obiectelor sale atunci când acestea se găsesc într-un bagaj înregistrat pe numele unui alt pasager al aceluiaşi zbor, având însă obligaţia să prezinte dovada acestei împrejurări, a stabilit CJUE.

Convenţia de la Montréal prevede că operatorul de transport aerian trebuie să plătească unui pasager o compensaţie plafonată la 1.000 de drepturi speciale de tragere (DST) (1.100 de euro), în cazul pierderii bagajelor acestuia survenită cu ocazia zborului sau în timp ce operatorul de transport avea în grijă bagajele respective.

Transportatorul trebuie să elibereze pasagerului o etichetă de identificare pentru fiecare articol de bagaj înregistrat.

Espada Sánchez, Oviedo Gonzáles şi cei doi copii minori ai acestora s-au îmbarcat, la 1 august 2008, pe un zbor al companiei Iberia între Barcelona şi Paris, bagajele familiei fiind repartizate în două valize. Întrucât acestea au fost pierdute în timpul zborului şi nu au mai fost recuperate, cei patru pasageri solicită de la compania aeriană daune interese în cuantum de 4.400 de euro, care corespund cu 4.000 DST (adică 1.000 DST pentru fiecare pasager).

Instanţa spaniolă, sesizată cu acest litigiu, a solicitat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) să stabilească dacă operatorul de transport aerian este obligat să despăgubească doar pasagerul care a obţinut eticheta de identificare a bagajului sau şi pe cel care solicită compensaţia pentru pierderea unui bagaj înregistrat pe numele unui alt pasager.

În hotărârea de joi, CJUE afirmă că un pasager poate solicita operatorului de transport aerian o compensaţie pentru pierderea obiectelor sale care se găseau într-un bagaj înregistrat pe numele unui alt pasager.

"Trebuie despăgubit nu doar pasagerul care şi-a înregistrat individual propriul bagaj, trebui