Prelungirea Ghencea: construcţii moderne, rezidenţiale, blocuri cu patru-cinci etaje în nuanţe de crem şi cărămiziu terminate de curând, la care ajungi după ce ai trecut pe terenuri virane năpădite de buruieni pe care bântuie haite de maidanezi. Într-o astfel de oază de şic urban, la parterul unui bloc nou, se află cabinetul „domnului doctor“ Gelu Ţânţar [personajul este real, dar numele acestuia a fost schimbat, n.r.]. „Cabinet“ şi „doctor“ nu sunt folosite, aici, în sensul lor propriu: nicăieri nu figurează vreun semn că te-ai afla în preajma unui cabinet, ci doar o tăbliţă pe care scrie Magazinul Natura. De asemenea, nici domnul Ţânţar nu e chiar medic, ci doar unul dintre cei mai cunoscuţi iridologi din Bucureşti. La intrare, curăţenie lună. Rafturi cu produse naturiste şi siropuri în faţa cărora se agită câteva domnişoare cochete. Vizavi de rafturile încărcate se află o uşă neagră, şi ea fără nicio inscripţie, dincolo de care Gelu Ţânţar îşi întâmpină pacienţii. Alături, pe scaune, aşteaptă opt-nouă femei, de toate vârstele. Lume civilizată, aparenta clasă de mijloc. Vreme de o oră şi un sfert, în zona de aşteptare din faţa uşii negre se mai perindă o duzină de oameni, printre care o familie cu un copil de vreo şase ani, toţi nerăbdători ca „doctorul“ să le dea verdictul în privinţa stării de sănătate citindu-le în iris. Înainte de a intra, toţi îi plătim domnişoarei de la recepţie preţul consultaţiei, 30 de lei. Invariabil, la ieşirea din cabinet, fiecare „pacient“ se înfige în faţa rafturilor cu produse naturiste şi prezintă ceea ce pare o reţetă. Observ că nimeni nu cumpără produse mai ieftine de 300 de lei, iar unii ajung chiar la 600. O doamnă însoţită de mama ei pleacă cu nu mai puţin de două sacoşe încărcate cu marfă frumos ambalată de pe rafturi. Încerc să fac socoteala cam la ce sumă se ridică comerţul naturist pe baza prescripţiilor iridolo