Primarul din Cosmeşti-Teleorman spune că sunt răutăţi spusele oamenilor. Nici pomeneală de fraude sau de şpăgi electorale. Nici morţii care apar pe liste nu i-a văzut. Ce se vede, însă, clar sunt gunoaiele, drumurile pline de gropi şi clădirile în ruină din satul Ciuperceni.

Intrarea în cimitirul din Ciuperceni

Şoseaua din Ciuperceni

Capcanele de pe drumul din Ciuperceni

Una din gropile de pe şoseaua din Ciuperceni

Căminul Cultural şi Biblioteca din Ciuperceni

Căminul Cultural şi Biblioteca din Ciuperceni

Clădire năruită în Ciuperceni

Şoseaua din Ciuperceni

Şcoala din Ciuperceni

Fostul magazin sătesc din Ciuperceni

Pentru a străbate cu maşina "şoseaua" principală a satului Ciuperceni - de Videle, cum spun localnicii, îţi trebuie curaj. La intrare, se termină asfaltul neted, aşternut doar până la capătul Cosmeştiului, satul învecinat, reşedinţă de comună. Apoi, te întâmpină primul "tranşeu", o denivelare pe care mai bine o ocoleşti decât să încerci să treci peste ea. Când zici c-ai scăpat, dai de alta.

Şi aşa, urmează un slalom în toată regula pe parcursul căruia nu ai timp să admiri peisajul. Nu că ai avea ceva pitoresc de văzut...Sau, ba da: clădiri în ruine, staţii de autobuz devastate şi gunoaie. Singura clădire a administraţiei publice care e zugrăvită este şcoala, care te întâmpină cu un gard ruginit, fără poartă. Am aflat, însă, de la elevi că în urmă cu câteva luni a căzut o parte din tavan.

Dacă prin lumea celor vii este aşa cum este, la cei morţi e şi mai rău. În faţa intrării în cimitirul din Ciuperceni, locul de veci care "găzduieşte" şi vreo 30 de votanţi la referendum, după spusele groparilor, se ridică un munte de gunoi. Bălegarul, sticlele de plastic şi alte resturi nefolos