Mea culpa

Saptamana trecuta, am avut impardonabila idee de a initia o dezbatere publica asupra formelor pe care le оmbraca bunul si mai ales prostul gust оn Iasii zilelor noastre. Si am invitat cativa intelectuali sa-si spuna parerea. Caci, mi se parea de la sine оnteles ca, оn calitate de locuitori ai urbei, sa nu le fie indiferenta оnfatisarea actuala a acesteia, punctele lor de vedere avand toate sansele sa contribuie la identificarea si, de ce nu?, la atenuarea stridentelor de pe obrazul "capitalei culturale a Romaniei". Si, cel putin pe jumatate, nu m-am оnselat. Fiindca au raspuns invitatiei profesori universitari, cercetatori, arhitecti, scenografi, medici, ingineri, scriitori, iar opiniile si recomandarile lor ar merita cu prisosinta sa fie luate оn seama.

N-as vrea sa se creada ca alegerea unei asemenea teme a vrut sa sugereze o speciala atractie a prostului gust pentru malurile Bahluiului. Dimpotriva, el se simte la locul lui pe tot cuprinsul Romaniei, оncepand cu Bucurestii si sfarsind cu nu stiu care localitate uitata de Dumnezeu. Atata doar ca prezenta sa оntr-un oras cu atat de оnalte pretentii culturale, justificate de obicei prin invocarea multelor urme lasate de оnaintasi, e parca mai batatoare la ochi decat altundeva.

Am comis, totusi, o eroare pe care nu mi-o pot ierta: am socotit anume ca o asemenea discutie ar fi lipsita de sens daca n-ar lua parte la ea si edilii, factorii de decizie, ale caror urechi erau cele mai оndreptatite sa auda parerile noastre de cetateni. Ca sa nu mai spun ca eram curiosi, la randu-ne, sa aflam cum vad ei starea de fapt a lucrurilor si ce posibilitati de оndreptare au la оndemana. Asa ca am invitat si conducerea primariei, si pe sefii comisiilor de urbanism si de cultura ale Consiliului municipal, si fruntea Consiliului judetean, si onor Prefectura. Mai mult, invitatia a fos