Moartea unora, afacerea altora, cam aşa s-ar traduce fenomenul, existent dintotdeauna, al tranzacţionării locurilor de veci, o afacere rentabilă chiar şi în timp de criză. O afacere de care profită cei ce au bani şi pot cumpăra şi vinde morminte pe care, chipurile, le-au „moştenit“. O afacere din care mai ciugulesc şi angajaţii Regiei care administrează în Craiova domeniul cimitirelor şi care vând ponturi celor din branşa „cioclilor“. Iar zvonurile cu administratori de cimitire care îşi rotunjesc veniturile din aceste vânzări de gropi, care în fapt sunt ale statului, dar concesionate pe o anumită perioadă de timp, contra unei sume infime, unor persoane fizice, sunt adevărate. Sub oblăduirea acestora, în fiecare cimitir al Craiovei se învârte o lume pestriţă, fie angajaţi, fie samsari de morminte care încearcă de cum ajungi la poarta cimitirului să te ajute să devii „proprietăreasă“.

Am încercat şi noi să perfectăm o astfel de afacere, cei drept, cam morbidă, şi ne-am arătat interesaţi să achiziţionăm un loc de veci în unul dintre cimitirele administrate de municipalitate. Am mers aşadar la cimitirul Sineasca şi ne-am declarat interesaţi să cumpărăm un loc de veci, fie cu lucrare pe el, fie numai un plaţ. Cum administratorul cimitirului, Şerban Trifu, nu era, am întrebat în dreapta şi în stânga cum să intrăm în posesia unui loc de veci. Ne-a „ochit“ repede un angajat al Regiei, după cum singur a spus, şi, coincidenţă sau nu, chiar ştia un domn care vinde un loc de veci. „Cimitirul aici este închis, dar cunosc eu pe cineva. Hai să vă arăt, că este mai în spate! Da, e aşezat bine, are placă, are tot, doar cruce să-i puneţi. Eu vă pun în legătură cu omu’ şi gata“, a spus angajatul. Îl mai întrebăm încă o dată dacă este angajat al RAADPFL şi confirmă că este, cu carte de muncă. Poate că i s-a promis un procent din câştig dacă găseşte un client, dar nu este el ce