Sa luam de pilda o multime C, multimea cititorilor de reviste romanesti. Judecind in termeni de apartenenta si de non-apartenenta, trebuie sa fim de acord ca orice cititor de reviste publicate in limba romana apartine acestei multimi, dupa cum orice individ care nu citeste vreo astfel de revista nu apartine multimii C. Dupa principiul lui tertium non datur, enuntul de mai sus este adevarat, iar contrariul sau este fals.
- Ce este o „multime fuzzy“?
Ne putem insa inchipui existenta unui Evaluator – o autoritate statistica, un centru de monitorizare – care, lucrind cu aceleasi elemente (membrii multimii enuntate), va adauga un criteriu anume (citi dintre indivizii in cauza sint cititori de reviste culturale). in functie de acest criteriu de evaluare, membrii multimii initiale vor apartine in masuri diferite acestei noi multimi pe care o vom numi „multime vaga“ (fuzzy). Dar „povestea“ nu se opreste aici: o anumita revista poate foarte bine comanda un studiu statistic prin care sa vada citi dintre cititorii de mai sus aleg mai degraba sa citeasca numerele acelei publicatii, ce rubrici prefera, citi sint cititori fideli s.a.m.d. Criteriile de evaluare variaza si ca natura, si ca numar, iar Evaluatorul poate schimba cu totul sistemul de coordonate (cadrele problemei, in functie de datele care il intereseaza).
Care poate fi, prin urmare, morala „povestii“ de mai sus? Daca adevarul nu mai e determinat de o observatie, ci de o perceptie subiectiva, se poate crede ca s-a produs o democratizare a accesului la adevar. in momentul in care realitatea nu mai e modelata dupa „dogma“ logicii aristotelice, nu se poate spune ca unghiul de vedere subiectiv contamineaza adevarul cu patina iluziei. Dimpotriva, Adevarul proferat de ideologia modernitatii avea sanse mult mai mari sa alunece inspre un statut himeric, de vreme ce el functiona ca un ecra
