Liviu LUCACI
Povestiri despre celalalt
Editura Curtea Veche,
Colectia „Povestasi romani“, Bucuresti, 2006, 222 p.
Liviu Lucaci (n. 1968) – absolvent al Academiei Tehnice Militare si al Facultatii de Teatru, in prezent actor la Teatrul National din Bucuresti si lector la UNATC (cu un doctorat despre Actorul si arta sa. Actorul ca jucator) – se afla la prima lui carte, un volum de proza scurta (sapte texte), intitulat Povestiri despre celalalt (Editura Curtea Veche, 2006). Din capul locului, atrag atentia doua amanunte interesante: pe de o parte, debutul tardiv (38 de ani), iar pe de alta, faptul ca autorul vine dintr-o zona relativ straina literaturii (desigur, teatrul are tangente cu literatura, dar mai ales in ce priveste textul dramatic, si mai putin ca arta actoriceasca). Nedumereste, in schimb, Argumentul, scris de Andrei Zlatescu (un prieten, deducem, stabilit la Calgary), un text foarte pretios si alambicat, in care se amesteca nenumarate referinte, de la „generatia de prozatori crescuta in canonadele revolutiei“ (!), la „generatia nouazeci“ sau la „topologiile literare ale postmodernului“ s.a.m.d. Prefatatorul nimereste, totusi, citeva dintre temele prozelor, care nu vin, insa, din postmodernism, cum pretinde el, ci, dimpotriva, sint teme moderniste prin excelenta (de extractie romantica): „dedublarea personajului, idila ratata, sacrificiul incremenind timpul, confuzia de persoana...“.
Faptul ca prozatorul nu e literat de formatie face ca scrisul lui sa puna in paranteza tocmai complicitatile postmoderne (acolo unde le incearca, in Sacrificiul, nu-i ies deloc) si sa intreprinda o proza psihologica (de tip stream of consciousness, cum sesizeaza prefatatorul), analitica si monologica, desi Liviu Lucaci mizeaza – vezi titlul cartii – pe jocul de persoane (persoana I si a II-a), pe jocul/schimbul de identitati, pe dedub
