Volver (Întoarce-te) noul film al lui Almodóvar ne pune în faţa unei schimbări de atitudine, a unei noi perspective acolo unde temele rămîn în genere aceleaşi. Schimbarea va putea fi evaluată poate şi mai bine după un nou film, deocamdată, regizorul pare să reflecteze în acest film asupra unei lumi armonizate de un acord subtil între generaţii. Am avut pe alocuri impresia, vizionînd acest film, că asist la piesa Trei surori a lui Cehov rescrisă într-o cu totul altă cheie emoţională. Filmul strînge laolată mai multe femei, de fapt, avem o societate matriarhală, o lume a femeilor. Femeile fac şi desfac, îşi protejează tainele, au grijă de morţi şi comunică cu aceştia firesc. O scenă minunată deschide filmul, scenă care mi-a amintit de vechiul sat românesc cu femeile vîrstnice care nu numai că aşteaptă resemnate moartea, dar o şi administrează în beneficiul comunităţii. Pe muzica unui tango vechi, înveştmîntate în negru, cu basmale pe cap, răfuindu-se cu un vînt puternic acestea curăţă mormintele; este imaginea unei Spanii vechi a tradiţiilor, - regizorul a filmat în regiunea natală, La Mancha - a micilor comunităţi cu solidarităţile lor, cu misterele lor, cu vechi răfuieli înecate în praful timpului şi al memoriei. Regizorul restrînge cercul micii comunităţi la cîteva figuri feminine, Raimunda (Penélope Cruz) cu fiica sa, adolescentă (Yohana Cobo), sora Raimundei, Sole (Lola Duenas), sora ei de profesie coafeză, mama celor două care intră puţin mai tîrziu în scenă, Abuela Irene (Carmen Maura) şi Agustina (Blanca Portillo). Aparenta seninătate cu care suntem ajutaţi să ne instalăm în universul feminin al acestor femei se tulbură în momentul în care soţul Raimundei, Paco, îi face avansuri propriei fiice - aflăm destul de repede că nu este tatăl real al fetei -, fiind înjunghiat de aceasta. Raimunda trebuie să scape de cadavru, iar acest eveniment asigură pentru prima par