Vrem, nu vrem, societatea umana civilizata are nevoie ca sa functioneze de o sumedenie de reguli si legi ce s-au cristalizat in mii de ani, iar intoarcere la haos (ca "tel al existentei umane") - sau la natura ante-umana - nu poate fi o "dorinta" decit pentru un "anarhist de stinga" precum Michel Onfray. In Dilemateca pe august 2011 am dat peste doua materiale interesante, iar in fiecare dintre ele peste cite o afirmatie incitanta. Din eseul"Mircea Eliade si Zoharul: nisipuri miscatoare" de Moshe Idel mi-a atras atentia, ce-i drept, un citat: "In mitologia misticismului haosul este totusi pozitiv, iar dorinta de a reveni inapoi la haos este telul existentei umane, suprema integrare catre care se tinde. In multe ritualuri, de asemenea, androginia este «o restaurare simbolica a haosuluif, a unitatii nediferentiate care a precedat Creatia, iar aceasta intoarcere la omogenitate ia forma unei regenerari supreme, a unei amplificari spectaculoase a puterii." (Encyclopedia of Religion, p.227). Nu am de gind sa discut pe marginea mitologiei misticismului, a androginiei etc. - odata, pentru ca n-am pregatirea necesara, apoi pentru ca din citatul in cauza ma intereseaza in principal ideea de haos ca "tel al existentei umane", idee care are farmecul ei si trece pe deasupra ca un posibil adevar care ar putea explica de ce intr-o societate umana tot mai organizata si mai ordonata, apar, sa zicem, anarhistii si/sau adeptii haosului ca un fel de anticorpi impotriva "pietrificarii" societatii in cauza. (Altfel, banalizind un pic, oare nu exprima ideea de haos natura ante-umana, iar telul existentei naturii este de a-si recupera "teritoriile" pierdute in favoarea omului/civilizatiei - ori de cite ori omul se retrage de pe un teren locuit ori cultivat, in doi timpi si trei miscari natura incepe sa si-l recupereze!) In fine, sa retinem: omul civilizat (in sens istoric-antropologic, si n