Motivul cel mai frecvent din lucrarile pictorului iesean din aceasta serie e ochiul, cu varianta... fereastra, usa (sau chiar luna!), prin care poti intrezari o alta lume; si acest motiv e o dovada a obsesiei autorului pentru esente, pentru spiritualizarea materiei. Pe Jenö Bartos il cunosc de mult timp - a avut generozitatea sa-mi dea cindva citeva lectii de desen in atelierul sau si al sotiei, pe atunci profa la liceul pe care, cu sila, il frecventam si eu, dar ca eleva... Pictorul era sobru fara a fi rigid, critica fara a te rani si te indruma fara a fi pedant; adaugind umorul lui discret, parea un camarad pe cinste. Pasionat de meserie si de cultura, vorbea totusi putin si, mai ales, fara gesticulatie larga despre ele, ca un profesionist adevarat. Mai multe nu stiu despre el, asa ca, daca portretul pe care incerc sa i-l fac aici pentru cititorii ziarului ramine unul aproximativ, de vina e faptul ca, de foarte multi ani, noi doi abia de-am schimbat citeva cuvinte in intilnirile intimplatoare de pe strada. Insa i-am vazut multe din lucrari, si asta e suficient, cred eu. Nu spun o noutate: pentru cunoasterea unui artist, ca si a unui scriitor, sint relevante, fireste, si... detaliile mai mult sau mai putin anecdotice din viata lui, dar cel mai important e sa-i cunosti opera. Mi-a placut dintotdeauna pictura lui Jenö Bartos, insa am ezitat mereu sa scriu despre ea, la gindul inhibant ca nu am in dotare "instrumentarul"critic necesar. Si mai sint plasticieni care imi plac si despre care am ezitat sa scriu din acelasi considerent. Pe de alta parte, mi se pare cum nu se poate mai frustranta situatia ca un artist plastic sa faca, dupa ani multi de munca, o expozitie, iar ecourile ei, chiar in comunitatea locala, sa fie ca si inexistente. Sigur, acum exista si internetul, care te poate pune la curent cu ce se mai intimpla in lume, care te poate ajuta sa te faci cunoscut,