Schimbarea pentru care anul trecut s-a varsat singe inca are a se umple de sens. Doua lucruri, intre altele, bat la ochi (ca "frapeaza" e neavenit stilistic aici) in comentariul de care m-am invrednicit cu ultimul meu articol pe anul trecut, publicat in acest colt de pagina. Il reproduc (textul cu pricina, fireste) din exclusive ratiuni de demonstratie: "Se deduce din text calitatea autorului. Noi care am trait o campanie, recent, hidoasa si pur communista sintem satui de asemenea pozitii, pot sa le numesc, scandaloase. Pina si vocabularul e propriu propagandistului comunist, de lemn inghetat. Daca luam in consideratie si timpul la care se adreseaza analistul, intentia lui e clara" (http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/un-job-de-viitorIni61gh). Intoleranta - spiritul de fond, din care urca in cazul de fata sevele expresiei - este inca de inteles; fiindca nu altceva ni s-a inculcat, metodic, in cele doua mandate. Nu se putea atunci emite o judecata treaza (nici macar critica!) fara riscul de a fi categorisit drept, stiu eu, dusman al poporului, herald al unionismului, atentator la sacra cuirasa a statalitatii moldovenesti. A fi pronuntat si folosit corect, in stricta cunostinta de cauza, un termen iti decima fulgerator si irevocabil din sanse, te facea vulnerabil. Asta, notati, in cel mai bun caz, alternativa fiind - fapt lesne si istoric verificabil - izolarea, marginalizarea sociala, penibila conditie de paria intr-un cor de acefali. Cit despre o parere exprimata franc in afara siajului oficial, ce sa mai vorbim! Tin minte ce sapuneala am luat, in calitatea mea de consilier - ramas in post de nevoie, pe motiv de renumeratie, dupa plecarea prefectului democrat - de la succesorul sau peceremist, pentru faptul de a fi sustinut raspicat, intr-un articol oferit presei locale cu prilejul zilei de 31 august, ca denumirea limbii pe care o vorbim este, in mod univoc, romana. Ma