S-a înserat de vreo două ore, iar pe fostul bulevard al Muncii, la o clădire de birouri new wave, doar ferestrele de la ultimul etaj sunt luminate. Ion Crăciunescu e la birou. Stă de vorbă cu Dan Lăzărescu şi cu Victor Berbecaru. Dincolo, în cealaltă cameră, Constantin Ştefan, Gică Moise, cu toţii colaboratori ai noului şef. Îmbrăcat casual, preşedintele dă semne de volubilitate şi strânge meticulos hârtia-cearşaf cu delegările, de teama ochilor indiscreţi.

E aproape şapte seara şi lumea e încă la birou...

Cine are treabă, stă până şi-o termină. Venim dimineaţa la opt, cel târziu opt şi jumătate, şi stăm până seara. Avem enorm de muncă!

A trecut o lună de când aţi venit la putere. Vă simţiţi autonom, aşa cum aţi cerut?

Am discutat cu domnul Mircea Sandu şi am hotărât să avem această autonomie, deciziile să fie luate de noi, de CCA. Referitor la contractul meu cu FRF, am avut două divergenţe pe care le-am rezolvat în câteva minute. S-a hotărât ca, din partea conducerii FRF, să ţinem legătura cu secretarul general, Adalbert Kassai, care răspunde de noi.

Şi o ţineţi?

De o lună, de când am fost instalaţi, n-au fost probleme deosebite.

A fost desemnat Adalbert Kassai pentru că dumneavoastră aţi avut un conflict deschis cu Mircea Sandu în trecut?

Îmi menţin acele declaraţii, dar reţineţi un lucru: de când am aflat că se îmbolnăvise, eu nu l-am mai atacat nici măcar cu un cuvânt!

Se simte ca un antrenor străin

Cu ce este noua comisie mai credibilă decât precedentele?

Cu faptul că sunt oameni noi, de la un capăt la celălalt. Ştiu că principala problemă a arbitrajului e recâştigarea credibilităţii. Şi mie mi se reproşa, înainte să vin la CCA, că stau doar pe la televizor şi vorbesc despre arbitraje. Acum, la şase ani de la precedentul meu mandat, mă simt ca un antrenor străin care