In adevar, absenta evaluarii credibile si cinstite in sistemele de educatie si formare profesionala a facut din educatie locul unde nimeni nu da socoteala de nimic.
Salariile sunt acordate fara nicio raportare la performanta si rezultatele obtinute, sumele alocate infrastructurii scolare se pierd in ceata, pentru ca, exceptand programele europene, cele bastinase-de la bugetul de stat, nu sunt urmarite pana la finalizare, cu raportare post finantare, care sa arate contribuabililor pe ce s-au dus banii recoltati din taxe si impozite. Acesta este obiceiul pamantului, initiat de clientele transpartinice.
Discrepantele enorme, devoalate cu ocazia unui bacalaureat relativ corect, au aratat prapastia intre evaluarea facuta la clasa de profesori si rezultatele obtinute de elevi la examene de absolvire. De unde aceasta diferenta uriasa, s-a intrebat ministerul.
Solutia evitarii pe viitor a acestor diferente inexplicabile a venit prin sintagma “evaluare standardizata”. Ce a inteles ministerul prin aceasta sintagma si cum va rezolva evaluarea standardizata?
Primul pas, diferentierea claselor pe trei categorii: foarte bune, medii si slabe, in urma unor teste date la inceput de an. Clase, care sa beneficieze apoi de un tratament diferentiat. Am aratat aici, de ce nu cred ca este o solutie buna. Impartirea claselor se face pe fiecare disciplina, sau per total medii? In acest din urma caz am putea avea diferente care sa nu tina cont de specificul clasei, de profilul sau specializarea ei. O clasa de sportivi ar iesi pe ultimul loc dupa notele la disciplinele asa zis “teoretice”!
Consiliile metodice din scoli ar urma sa elaboreze testele pentru stabilirea clasificarii claselor in cele trei categorii. Bineinteles ca aceste teste vor fi dupa chipul si asemanarea scolilor respective, a profesorilor care alcatuiesc respectivele consilii. Iar presiunea
