N-am ostenit să ne minunăm de cât de inventiv este românul (românul simplu, omul pentru care gătitul este o necesitate şi o plăcere, deopotrivă), atunci când intră în bucătărie. Pe vremuri, se spunea că orice gospodină, soaţă şi mamă de copii, este în stare să pregătească din mai nimic ceva gustos şi hrănitor, ca să facă faţă gurilor flămânde. Dar chiar şi atunci se găsea vreme pentru bucate făcute cu fast, anume pentru sărbători, ori pentru delectarea papilelor gustative şi… a sufletului. GUSTURI RAFINATE

Dintre gospodinele timpului nu prea demult trecut, ca şi dintre cele ale ultimelor două decenii, s-au “ales” şi minunatele gazde care ne întâmpină în pensiunile din zonele rurale. Ele ştiu cum, bine dozat, să combine reţetarul tradiţional cu un fel de “sofisticărie” cosmopolită, care să dea “un zvâc” bucătăriei regionale.

Cam asta s-a întâmplat, de exemplu, cu “Pulpa de porc în crustă de miere”, pentru care Poliana Partal, de la Pensiunea “Casa cu Tei” din Sărata Monteoru, s-a inspirat (o mărturiseşte) dintr-o carte de bucate. Da, dar… “În cartea de bucate, reţeta nu pomenea de împănarea pulpei de porc. Eu i-am adăugat, pentru savoare, şunculiţă, usturoi, cimbru – aşa cum facem şi pentru reţetele noastre tradiţionale –, precum şi cuişoare, care se potrivesc bine cu gustul crustei de miere”. Miere pe care şi vechii daci (ale căror cetăţi ruinate se află nu departe, în munte) o foloseau la mesele lor. (Cât de important este acest produs pentru locuitorii zonei o poate spune şi faptul că în apropiere de Sărata Monteoru se află un sat care se numeşte chiar aşa: Mierea). Tot cei de la Casa cu Tei au adus spre degustare o delicioasă plăcintă în foitaj, unde pentru umplutură a fost folosită o combinaţie de carne de vită cu carne de porc, seminţe, boia, cimbru şi multă verdeaţă. “La Buzău se mănâncă picant, aşa că boiaua «usturată» este nelipsită”, ne-a d