FOTOGRAME FARA OBIECTIV Unul dintre putinii oameni din Romania care traiesc cu incrincenare doar prin, pentru si din Fotografie se numeste Ozolin Dusa. Botosanenii lui de bastina ii datoreaza recunostinta pentru nenumaratele sale albume si expozitii-eveniment iar foto-blog-erii din tara sint sufocati de cadenta naucitoare a variatei sale creatii expusa in spatiul virtual. Acum le-a venit rindul iesenilor sa fie scosi din amortire. De citva timp, inhamat cu ranita si aparate, vrednicul soldat si-a mutat linia frontului si linia de ochire. Desi, vreme de oarece ani, a tot marsaluit ca un reporter printre dealurile Iasului, zilele acestea, neobositul fotograf si-a urcat pe treptele muzeale din Palatul Culturii douazeci de lucrari ce nu au in vizor nici orasul turistic si nici macar fotografia zisa artistica. Expozitia sa, fara nume, va stirni, sint sigur, lungi controverse in discutiile barbatilor foto-puristi dar si scurte oftaturi in piepturile femeilor simtitoare. Biliosii dimpreuna cu sensibiloasele vor avea cu ce sa isi macine ficatii, respectiv, inimioarele. Dorind parca sa imi confirme validitatea unui termen pe care, in urma cu doar doua saptamini, l-am surprins, fara nici un obiectiv, intr-o alta „Fotograma", prietenul Ozolin Dusa (tinindu-si capul printre nori - si nu doar in imaginea alaturata) prezinta un set ochios de „ciudate" digi-grafii, reale surprize destinate unui public nu intotdeauna bine avizat. Pentru acesta nu mai are nici o importanta daca subiectele initiale au fost adunate pe filme sau carduri si aproape nu mai conteaza daca reuseste ori nu sa observe ca elementele din cadrele procesate digital sint pasari, fluturi, flori, femei, vapoare, oua, pietre, masti sau melci. Ochii privitorilor sint cuceriti fara clipire. Betia culorilor e in toi. Intr-o digi-grafie, „desenul" nu mai este o trasatura a luminii, ca in foto-grafie (phos - lumina, graphe