Fenomenul ziarelor de partid

4. Fenomenul ziarelor de partid

Exista totusi un domeniu in care autorul Panoramei are la dispozitie, din belsug, articole-program: cel al presei de partid.

Fenomenul e unul dintre cele mai interesante din anii postdecembristi.

Noua realitate a presei se va dezvalui nu atat in sporul exploziv de publicatii, nu atat in libertatea de a critica Puterea, cat mai ales in aparitia presei de partid.

In primele luni ale lui 1990, practic fiecare formatiune mai acatarii se straduieste sa aiba un oficios. Partidele istorice reinfiinteaza vechile publicatii. PNTCD scoate Dreptatea, PNL, Viitorul.

Ca si-n cazul altor invieri din morti, se insista pe reluarea unui fir intrerupt: vointa ostentativ proclamata, ca si in cazul partidelor istorice, de reintoarcere la anul 1947, cand cele doua formatiuni au fost interzise.

Nu se lasa mai prejos nici nou-infiintatele formatiuni. FSN isi revendica titlul, Dimineata, Partidul Democrat Muncitoresc, Fapta, PDAR, tara. Cand Petre Roman e pe cale de a divorta de FSN-ul iliescist, apare pe piata Azi.

Spre deosebire de perioada de pana la 30 decembrie 1947, presa de partid nu se afirma spectaculos in anii postdecembristi. E una dintre explicatiile agoniei in care intra toate oficioasele. Unele sucomba, altele, desi traiesc, e ca si cum ar fi moarte.

Esecul presei de partid e un fapt unic in istoria gazetariei romanesti. Explicarea lui aprofundata ar merita un studiu aparte.

Cateva ipoteze pot fi insa lansate:

a) presa de partid s-a confruntat de la inceput cu concurenta presei independente.

De regula, oficioasele de partid sunt crancen partizane. In primele luni ale lui 1990 crancen partizana, pana la isterie, e presa independenta. Semnale ale acestei pandemii intelectuale se vad si azi.

In atari imprejurari, presa de partid nu mai sta