Primarul din Râmnicu Vâlcea, Emilian Frâncu a fost reţinut de procurori pentru 29 de zile. El a fost surprins negociind o mită de 10% dintr-un contract cu primăria pe care a încasat-o sub formă de contract de publicitate la o televiziune locală care îi aparţinea.
Municipiul în care agonizează OLTCHIM-ul are, de acum, o tradiţie în acest sens. În 2006, fostul primar Mircia Gutău fusese denunţat de un antreprenor căruia îi ceruse 50.000 euro pentru un certificat de urbanism. A fost condamnat în 2010 şi a ieşit mai devreme pentru bună purtare.
Mita la primărie nu este însă apanajul municipiului de pe Olt. Urmaşul lui Boc la primăria de Cluj-Napoca, Sorin Apostu este în continuare judecat pentru că lua mită de la tot ce mişca prin municipiu – inclusiv de la vânzătorii de pepeni din Dăbulenii lui Geoană. Primarul din Baia Mare, Cristian Anghel, a fost şi el judecat pentru acelaşi gen de culpă, ca şi Ovidiu Hada, de la Deva, ca să nu mai vorbim de plevuşca primăriilor comunale, avându-l ca lider pe primarul din Agigea…
Chestiunea poate fi privită din două perspective. Prima: cât de eficientă este procuratura, respectiv DNA, pentru că imediat ce apare un caz din acesta, este imediat prelucrat şi trimis spre sancţionare în Justiţie. Şi a doua: fenomenul este, practic, generalizat şi din când în când mai pică câte un fraier, care ignoră sau bagatelizează pericolul (Apostu, deşi ştia că e urmărit, îşi continua colectarea şpăgilor pe la adrese secrete, noaptea!) Cam care ar fi procentul de aleşi locali corupţi, predispuşi să cuantifice în lei sau euro fiecare semnătură din vârful pixului propriu? Greu de spus, pentru că la cunoştinţa publicului nu ajung decât acele cazuri în care între mituitor şi mituit apar unele divergenţe, care-l fac pe primul să sesizeze organele competente. Acolo însă unde înţelegerea merge strună, lucrurile trec neobservat