A publicat numeroase schiţe, eseuri şi articole de specialitate şi atitudine civică. Este autorul a mai multor scenarii de film şi TV, membru al UNITER şi al Uniunii Scriitorilor din România. Actorul şi poetul Ştefan Radof împlineşte astăzi 74 de ani.

"Am încercat foarte multe şi am reuşit destul de puţine. Nu sunt mulţumit de tot ceea ce am realizat, dar dacă atâta a vrut Dumnezeu este bine. Ceea ce regret foarte tare este că nu mai joc «Titanic Vals». Mi s-a spus că sunt prea bătrân pentru «Spirache» şi atunci nu o să insist... deşi puteau să aştepte un moment aniversar să renunţe la mine. Mai am în repertoriu «Nemuritorul», un one man show pe care îl joc mai rar pentru că este un specatcol mai pretenţios. Mai am «Platonov», după Cehov în regia lui Vlad Massaci, un regizor foarte interesant. În perspectivă mai am o carte de proză. Anul acesta am scos un volum de poeme care se numeşte «Balade doamnelor, balade», şi sper să se vândă. Este făcut la Cartea Românească împreună cu un disc. Mai am în pregătire un volum de proză şi un volum cu culegeri din articolele mele din ziar. Sunt interviuri legate şi de profesie şi de viaţa civică. Am făcut politică în perioada romantică a libertăţii noastre şi m-am simţit foarte confortabil, ca unul dintre combatanţii noii democraţii alături de personalităţi uriaşe: Coposu, Paleologu, Manolescu, Doinaş. În ceea ce priveşte activitatea mea didactică mă mândresc cu două generaţii de actori: una care îl are în frunte pe Liviu Lucaci şi alta care o are în frunte pe Dana Dumitrescu. Am să parafrazez o vorbă a fostului meu profesor Costache Antoniu, pe care o spun studenţilor mei. «Nu e totul să ajungi vedetă, ci totul este să ajungi artist». Vedetele mor, artiştii continuă să existe toată viaţa.

Sunt încântat că am reprezentat România la nişte festivaluri împreună cu regretatul meu prieten şi coleg Ştefan Iordach