Destinatari:

Cititorii care n-au ajuns la Târgul Gaudeamus 2009

Dacă România literară ar fi o revistă tabloidă, care să mizeze pe rating, pe fascinaţia răului, o publicaţie care să calce pe cadavre şi să-şi calce principiile numai ca să atragă mai mulţi cititori, dacă eu aş fi altcineva decât sunt, aş fi avut multă materie primă să scriu despre păcălelile Târgului Gaudeamus 2009. Din cauza crizei au fost mai multe decât în alţi ani. Cărţi (unele de succes) pe care le laşi din mână, obosit şi plictisit, după două-trei pagini, cărţi vide, care nu reuşesc să te îmbogăţească nici măcar cu un gând sau cu o formulare inspirată, cărţi pe care le citeşti de parcă ai mesteca din greu carton sau la care mesteci în gol, cărţi care-ţi lasă un gust rău, cărţi care te fac să regreţi banii daţi (chiar dacă le-ai luat cu reducere), cărţi la care se mizează pe privitul prin gaura cheii, scandal şi aşa mai departe. Dar România literară nu este o asemenea revistă, iar eu nu sunt un asemenea om. Îmi păstrez secret topul celor mai proaste cărţi din Târg, îl ţin pentru mine şi, poate (dacă va suporta, nu ştiu încă, fiindcă are personalitatea lui şi nu-mi permite orice), pentru jurnalul personal.

Prefer să scriu câteva fraze despre cărţi din categoria contrară, despre cărţi în care ai ce citi. La fel ca întotdeauna, la Târg îmi place să colind fără o ţintă precisă şi să mă las în voia titlurilor, noi sau vechi, cu care se întâmplă să mă încrucişez. Bani să fie, că ispite sunt destule. Avantajul e de vizibilitate a titlurilor. În librării, locul bun îl au noutăţile de ultimă oră sau bestsellerurile, pe când la Târg se văd, în genere, toate titlurile apărute în ultimii ani la fiecare editură. Mi-am reprimat aşadar gândul neliniştitor între toate: "Unde le mai pun şi pe astea?", precum şi trista perspectivă a poverii fizice, şi am adunat, în cele câteva zi