Citesc in Evenimentul Zilei ca razboiul dintre producatori si retaileri, soldat cu o lege care reglementeaza relatia dintre cele doua parti, nu a produs efectele scontate la raft. Oare chiar si-a imaginat cineva ca le va produce? Ministrul agriculturii, Ilie Sarbu, se pare ca a promis scaderi de preturi si de 30% la unele produse. Pe ce cale? Cum si-o fi imaginat domnia sa ca se va petrece asta? Si chiar a crezut cineva ca tot scandalul asta a fost pornit de patronatele din industria alimentara ca sa poata sa le dea mai multi bani consumatorilor? Asa de altruisti dezinteresati sunt ei? De fapt, tot lobby-ul asta a avut drept scop sa mute profituri de la retaileri la producatori cu forta. Scriam acum aproape 2 ani, cand a inceput scandalul, acest articol in wall-street.ro. Acum se adevereste.
Faptul ca cineva va avea taxe de raft mai mici nu il va determina in nici un fel sa scada preturile de vanzare, astfel incat retailerii sa poata trece o parte a lor la consumator. Sigur, mecanismele competitiei vor duce, poate, la o erodare a marjelor si la transferarea unei parti din acest beneficiu la consumator, dar eu cred ca nu se va intampla asta. Mi-e teama, insa, ca tot circul e gratuit. Retailerii vor gasi alte metode de a-si proteja marjele. Pot sa pun pariu ca nu se va schimba mai nimic nici in preturile la raft nici in felul in care e distribuit profitul din vanzare. Pentru ca, in ultima instanta, ceea ce conteaza e echilibrul de putere economica si aceasta e clar inclinata in favoarea retailerilor.
Pe vremea lui Ceausescu exista mercurial in piete, preturi maximale. Si nici asa nu a putut fi invinsa ecuatia puterii economice. Eventual a putut fi subminat tot sistemul. Legea bunelor practici comerciale nu e chiar atat de nociva, dar nu e nici atat de folositoare pe cat se pretinde. E o furtuna intr-un pahar cu apa, o alta situatie in care statul
