Plec de la casa saseasca a lui Calin si incerc sa ma iau de piept cu drumurile forestiere romanesti. Reusesc bucuros sa parcurg segmentul dintre Muntele Mic pana in Poiana Marului si apoi pana la Otelu Rosu, dar cand vreau sa continui, sa merg de la Ruschita la Margina, norocul nu imi mai surade. Drumul este mult prea greu, plin de bolovani mari, pietris si sleauri, iar pe undeva pe parcurs ar trebui sa trec si un curs de apa. Acum sunt singur, Tweety are destul de multe kilograme si nu prea imi da mana sa risc sa raman intepenit pe coclauri, asa ca ma intorc si ma indrept spre Timisoara.

De aici continuam pe la Charlottenburg - satul rotund ce trebuie vazut doar agatat de chingile unei parapante - ma urc pe formatiunile bazaltice de la Detunatele si ajung la Rosia Montana ca sa aud discursul foarte frumos al dezvolatatorilor ce au pus ochii pe aurul din munti. Nu ma grabesc sa imi fac o parere, stiu ca acum ca ma aflu in mijlocul localitatii renovate si aranjate de companie nu aud decat discursul unei singure parti si sunt convins ca adevaratele argumente si consecinte nu se rostesc.

Nu zabovesc prea mult nici aici, continui sa il hurducai pe Tweety prin drumurile de pamant si pline de gropi, vizitez cheile Intregalde, lacul Iezer de langa Ighiu si ma indrept inapoi spre Sebes ca sa vizitez Rapa Rosie. Exact inainte sa intru in localitate, seara, cand ma opresc obosit sa intreb niste oameni despre cel mai bun drum pe care sa o apuc, vad ca hartoapele si-au pus amprenta si pe saracul Tweety si i s-au rupt niste bare de protectie care ar trebui sa ma apere in caz ca il pun la orizontala. Intr-un moment de inspiratie ma gandesc sa il sun pe Mihai care sta in zona, un alt ghid extraordinar pe care il voi intalni in drumul meu, membru al aceluiasi club de motociclisti din Hunedoara.Se prinde destul de repede cine sunt si ii spun ca am trei probleme: as vre