Cum a ajuns ideea unui fizician neamţ, de a produce energie electrică pentru Europa în Sahara, să coste 400 de miliarde de euro.

Un proiect revoluţionar promite o reducere considerabilă a emisiilor globale de gaze cu efect de seră prin producerea de energie electrică în Sahara şi chiar transformarea societăţilor din Africa de Nord, graţie exportului de electricitate şi mai ales noilor locuri de muncă în sectorul energiilor verzi. Tehnica e simplă: un foarte mare număr de oglinzi concentrează lumina soarelui asupra unui turn, unde vaporizează apa din ţevi şi angrenează astfel o turbină. Feluritele costuri complică reţeta.

O idee nemţească

Folosirea deşertului ca sursă de energie a intrat în dezbaterea publică europeană în iulie 2008, când nou-fondata Uniune pentru Mediterana a făcut o prioritate din Planul solar mediteranean, având ca scop şi generarea a 20 GW energie regenerabilă în regiune până în 2020.

Dezbaterea inginerească şi financiară este mai veche. Gerhard Knies, fizician la acceleratorul de particule din Hamburg, a calculat că pământul primeşte de la soare de 10.000 de ori mai multă energie decât consumă omenirea. Doar 15 milioane de mile pătrate de deşert ar fi suficiente pentru a furniza energie solară pentru întreaga umanitate, conchid calculele expertului neamţ.

„Societatea noastră industrială este vulnerabilă, mai ales sectorul energetic. Energia fosilă se epuizează, iar conflictul este atunci programat. Schimbarea climatică accentuează această situaţie. Cu energia atomică se rezolvă o problemă, cea energetică, dar se creează alta, cea a deşeurilor radioactive, pentru care nu există încă o soluţie”, justifică fizicianul german, citat de revista germană Stern, angajamentul pentru obţinerea de curent electric din deşert.

În 2003, calculele lui Knies convingeau reprezentanţi ai Clubului de la Roma, ai Fondului de